Trei mii de ani de istorie
în doi kilometri pătrați.
De la Templul lui Apollo la Catedrala barocă (Duomo), de la Teatrul Grec la Catacombele San Giovanni. Siracusa este sit din patrimoniul mondial UNESCO din 2005. Aici găsiți locurile pe care ni le cere fiecare oaspete, cele despre care spunem că nu trebuie ratate.
Pe jos de oriunde,
fără mașină, fără stres.
Zona Ortigia
Inima barocă la malul mării.
Insula este nucleul originar al Siracusei. Aici au debarcat corintienii în 734 î.Hr., întemeind colonia pe care Cicero o va numi «cea mai mare și cea mai frumoasă dintre toate orașele grecești». Legată de uscat prin două poduri, păstrează 27 de secole de istorie stratificată: temple dorice înglobate în biserici baroce, fântâni milenare, palate care își schimbă chipul la fiecare lumină a zilei.
Cartierele din Ortigia
Ortigia, abia un kilometru pătrat, se împarte în patru cartiere istorice cu nume vechi. Fiecare are piatra lui, lumina lui, caracterul lui, iar a le străbate este un mod de a înțelege cum a fost construit orașul.
- Graziella, la nord, spre Porto Grande. Cartier popular cu rufele întinse între balcoane, unde simțiți mirosurile de bucătărie venind de la ferestrele deschise. Aici trăiește piața, aici se aude cel mai pronunțat dialect siracusan.
- Spirduta, cartierul medieval prin excelență, unde se află Palazzo Montalto. Străduțe cotite, priveliști spre curți interioare, liniște chiar și în plin sezon.
- Giudecca, cartierul evreiesc cu Miqveh-ul. Îngust, închis, contemplativ.
- Bottari / Turba, la sud, spre Izvorul Arethusa și Castello Maniace. Faleze, palate nobiliare din secolele XVII-XVIII, cea mai frumoasă lumină la apus.
Fără grabă: Ortigia se străbate la orice oră, cel mai bine dimineața devreme și la apus, când piatra calcaroasă își schimbă culoarea.
Catedrala și Piazza del Duomo
Una dintre cele mai extraordinare suprapuneri arhitecturale din Mediterana. În secolul al V-lea î.Hr., siracusanii au înălțat un templu doric dedicat Atenei: coloanele lui sunt vizibile și astăzi pe fațadă și de-a lungul navei. În secolul al VII-lea d.Hr., templul a fost transformat în bazilică creștină; după cutremurul din 1693, fațada a fost reconstruită în forme baroce de Andrea Palma (1728-54).
Piața din față, una dintre cele mai frumoase scene baroce din Europa, găzduiește Palazzo Beneventano del Bosco, Palazzo Vermexio (actuala primărie) și Arhiepiscopia. Ideală dimineața devreme, pentru lumina razantă, sau în toiul nopții, pentru liniște.
Izvorul Arethusa
Izvor de apă dulce cu deschidere spre Porto Grande, amintit încă de Pindar și Vergiliu. Mitul: nimfa Arethusa fuge de zeul fluvial Alfeu, iar Artemis o transformă în izvor; ea reapare aici, la Ortigia, după ce a trecut pe sub mare.
Papirusul care crește în bazin, plantat în secolul al XIX-lea în timpul înfrumusețării dorite de baronul Borgia, prosperă datorită apei dulci și climei. La apus, jumătate de oraș stă în jurul Izvorului.
Templul lui Apollo
Cel mai vechi templu doric peripter din Magna Grecia (secolul al VI-lea î.Hr.). O inscripție de pe arhitravă îl menționează pe arhitectul Kleomenes, una dintre primele semnături ale unui arhitect grec ajunse până la noi.
Istoria lui povestește Mediterana: transformat în biserică bizantină, apoi în moschee arabă, apoi în biserică normandă, apoi în cazarmă spaniolă. Astăzi este vizibil sub cerul liber, la marginea de nord a Ortigiei.
Castello Maniace
Ridicat de Frederic al II-lea între 1232 și 1239 pe vârful sudic al Ortigiei, își ia numele de la Gheorghe Maniaces, generalul bizantin care în 1038 a recucerit Siracusa de la arabi. Exemplu de cea mai pură arhitectură a lui Frederic: portal de marmură în stil gotic, Sala Hipostilă cu douăzeci și cinci de bolți în cruce pe șaisprezece coloane de piatră calcaroasă.
De sus se vede doar orizontul mării. Secole de-a rândul a fost închisoarea conducătorilor vremii; astăzi se poate intra.
Santa Lucia alla Badia
Mică biserică târziu-barocă ce dă spre Piazza del Duomo, cu fațadă din secolul al XVIII-lea și interior intim. Dedicată Sfintei Lucia, martiră siracusană din anul 304 d.Hr. și ocrotitoarea orașului, a găzduit temporar, între 2009 și 2020, Înmormântarea Sfintei Lucia a lui Caravaggio (1608), păstrată aici în timpul restaurării bisericii originale.
Rămâne oricum o oprire în plimbarea prin Piazza del Duomo: fațada lui Luciano Caracciolo (1703), interiorul cu stucaturi și pardoseală din tipica teracotă siciliană, iar pe 13 decembrie sărbătoarea sfintei, printre cele mai trăite de pe insulă.
Piața din Ortigia
De-a lungul Via Emanuele De Benedictis, la doi pași de Templul lui Apollo, se întinde în fiecare dimineață una dintre cele mai vii piețe din Sicilia, la fel ca Ballarò din Palermo și Pescheria din Catania. Standul de pește în centru, tarabe cu fructe și legume, măcelării, mezeluri, brânzeturi, mirodenii, pâini, măsline, roșii uscate. Voci suprapuse, «vanniati»-le vânzătorilor, miros de lămâi.
De câțiva ani, piața este și un loc de prânz: pane cunzato, sandvișuri cu pește-spadă, frittatine din pește mic, platouri de fructe de mare crude pregătite pe loc la tarabe improvizate. Mergeți acolo dimineața devreme, cu stomacul pregătit.
Galeria Palazzo Bellomo
Galerie Regională găzduită într-un palat de origine suabă (sec. XIII), extins în stil catalan în secolul al XV-lea. Colecția acoperă perioada de la evul mediu timpuriu până la baroc: sculpturi de Francesco Laurana, picturi în mai multe panouri, orfevrărie, trăsuri ceremoniale, scene de naștere siciliene.
Via Capodieci, la jumătatea drumului dintre Catedrală (Duomo) și Izvorul Arethusa. Traseu compact, puțin aglomerat, explicații și în engleză.
Palazzo Montalto
Unul dintre cele mai vechi palate din Siracusa. Inscripția de pe portal, în latină, poartă data: 1397. A fost ridicat de Macciotta Mergulense, reprezentant al nobilimii aragoneze, în stilul gotic chiaramontan care, din secolul al XIV-lea până în al XV-lea, a lăsat urme de la Palermo până la Agrigento.
Astăzi se numește Mergulense-Montalto pentru că în 1365 regina Constanța de Aragon a concesionat zona lui Filippo Montalto, baron del Prato. Fațada păstrează o fereastră bifora și una trifora cu motive geometrice, florale și în zigzag, mărturie rară a evului mediu într-un oraș dominat de barocul de după cutremur. Se află în cartierul Spirduta.
Cartierul evreiesc
al Giudeccăi
Între Via della Giudecca, Via Alagona și Via dell'Ermenegilda se deschide unul dintre cele mai importante cartiere evreiești din Sicilia medievală. Comunitatea evreiască din Siracusa s-a stabilit la sfârșitul secolului al VII-lea d.Hr.; a fost expulzată în 1492 prin decretul de la Alhambra al regilor catolici. A te plimba astăzi pe străduțele înguste, printre case scunde și curți ascunse, înseamnă a urma urmele acelei istorii.
În cartier se află și Biserica San Giovannello (secolul al XIV-lea), mică biserică gotică cu portal ogival și interior sobru, pe Via della Giudecca. Este vechea sinagogă, transformată în biserică după 1492.
Parcul Arheologic
al Neapolis
Locul unde a început teatrul.
În secolul al V-lea î.Hr., Siracusa era al doilea oraș grec al Mediteranei după Atena. Eschil însuși a pus în scenă aici Perșii. Neapolis, «orașul nou» în greacă, era cartierul sacru și al spectacolelor: teatre, altare uriașe, cariere de piatră. Totul concentrat pe o palmă de pământ, cu un singur bilet.
Teatrul Grec
Secolul al V-lea î.Hr., construit pe versantul colinei Temenite. Diametru de 138,6 metri, cavea pentru cincisprezece mii de spectatori: printre cele mai mari teatre ale lumii antice. Aici Eschil a readus pe scenă Perșii, tragedia care debutase la Atena în 472 î.Hr., și a pus în scenă Etneele, pe care le-a scris special pentru acest teatru. Restaurat de Hieron al II-lea în secolul al III-lea î.Hr. și folosit și astăzi.
În secolul al XVI-lea, spaniolii au demontat o parte din trepte pentru a construi zidurile Ortigiei. Din 1914, INDA pune aici în scenă în fiecare vară tragediile clasice: mai-iulie, spectacol de neratat.
Urechea lui Dionisos și Latomiile
Grotă artificială înaltă de 23 de metri și adâncă de 65, săpată în stânca calcaroasă pentru a extrage blocurile din care a fost construită Siracusa. Forma de pavilion auricular amplifică ecoul de până la șaisprezece ori. Caravaggio, în vizită în 1608, i-a dat numele actual, «Urechea lui Dionisos»: potrivit legendei, tiranul Dionisos îi folosea acustica excepțională pentru a-i asculta pe ascuns pe prizonierii închiși în cariere.
Latomiile, carierele de piatră, erau și o închisoare sub cerul liber. Astăzi sunt o grădină de lămâi, magnolii și papirus: unul dintre cele mai răcoroase locuri ale orașului în toiul verii.
Altarul lui Hieron II
Cel mai mare altar al antichității: 198 de metri lungime și 23 lățime, ridicat de Hieron al II-lea în secolul al III-lea î.Hr. În timpul Eleutheriilor, sărbătoarea în cinstea lui Zeus Eliberatorul, se sacrificau aici simultan patru sute cincizeci de tauri.
Astăzi a mai rămas doar baza săpată în stâncă. Dar dimensiunea spune tot: a te plimba în jurul lui îți dă o idee despre Siracusa lui Hieron.
Amfiteatrul Roman
Sfârșitul secolului I î.Hr., 140 pe 119 metri, eliptic, în mare parte săpat în stâncă. Destinat munera-lor (luptele dintre gladiatori) și venationes-urilor (vânătorile rituale). Sunt încă vizibile galeriile de dedesubt, coridoarele pentru fiare, trapele de acces.
Mai puțin frecventat decât Teatrul Grec. Merită douăzeci de minute: trecerea de la teatru la circ povestește trecerea de la Siracusa grecească la Siracusa romană.
Muzeu & Catacombe
În afara parcului, dar la doar câțiva pași.
Muzeul și Catacombele nu se află în interiorul parcului arheologic, ci puțin mai la nord, în incinta Vilei Landolina. Se pot vizita în aceeași zi cu Parcul, mai bine separat, căci cer concentrare. Bilete independente.
Muzeul Arheologic Paolo Orsi
Unul dintre cele mai importante muzee arheologice din Europa, numit după arheologul trentin care a săpat primul, sistematic, în Sicilia. Adăpostește 18.000 de piese din neolitic până în perioada bizantină: vase protocorintice, monede grecești, Venus Anadyomene, sarcofagul Adelphiei.
Sediul actual (1988) este o clădire hexagonală în parcul Vilei Landolina. Traseu cronologic clar, explicații îngrijite și în engleză.
Catacombele San Giovanni
Al doilea cel mai întins complex paleocreștin din Italia, după cel din Roma. Galerii săpate între secolele IV și V d.Hr. în stânca calcaroasă, cu morminte în nișă, arcosolii și cubicule de familie. Aici este înmormântat Marcian, primul episcop al Siracusei.
Deasupra, biserica normandă; dedesubt, cripta Sfântului Marcian, cu fresce bizantine. Tur ghidat inclus, patruzeci și cinci de minute: acustica și liniștea fac momentul sacru.
Și dacă vi le-ar povesti un ghid?
Aceleași locuri pe care tocmai le-ați citit — Ortigia și Parcul Neapolis — parcurse alături de un ghid turistic autorizat, în italiană sau engleză, care le dezvăluie poveștile și detaliile.
Vedeți tururile ghidateNu știți
de unde să începeți?
Eleonora este ghid turistic. La check-in vă recomandă traseul potrivit pentru zilele, pașii și curiozitatea dumneavoastră.
Rezervați sejurul →